Impreuna invingem tetrapareza

Vezi cazuri

Niciun Rezultat

Pagina căutată nu a fost găsită. Încercați o căutare mai profundă sau folosiți navigarea de deasupra pentru localizarea postării.

Tetrapareza spastica reprezinta o forma de paralizie cerebrala, care afecteaza fie toate membrele in mod egal, fie membrele superioare sunt mai afectate decat cele inferioare. Atunci cand membrele superioare sunt in hiperextensie, iar cele inferioare sunt in flexie, pacientul nu isi poate mentine pozitia ortostatica. In acest caz mersul nu este posibil, ceea ce duce la necesitatea utilizarii unui scaun cu rotile.

Persoanele afectate de tetrapareza spastica se confrunta cu o problema socio– economica de o importanta majora, acestea fiind dependente de cei din jur, neputand duce o viata normala.

Spasticitatea, este o componenta a sindromului de neuron motor central, reprezinta o tulburare a sistemului nervos central, in care anumiti muschi primesc in mod continuu impulsuri de a se contracta, pentru ca nervii acestora nu-si pot controla activitatea.

Tratamentul recuperator cuprinde ortezare, kinetoterapie, electroterapie, hidrokinetoterapie, ergoterapie, masaj medical. In echipa de recuperare medicala, kinetoterapeutul face parte din profesionistii care se confrunta direct cu problema spasticitatii si a tetraparezei in sine.

Cauzele aparitiei tetraparezei spastice sunt  greu de determinat, fiind mai multi factori implicati. Cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de cele prenatale, perinatale si postnatale.

Diagnosticul este pus pe baza

  1. intarzierilor in dezvoltarea neuro – motorie
  2. semnelor neurologice anormale
  3. excluderea unei afectiuni neurologice tranzitorii sau progresive.

Tratamentul recuperator in cazul tetraparezei spastice consta in: kinetoterapie; ortezare; electroterapie; hidrokinetoterapie; ergoterapie ;logopedie; masaj.

Obiectivele kinetoterapia sunt: prevenirea deformarilor osoase; ameliorarea mobilitatii; reducerea durerii; reducerea spasticitatii; prevenirea hipotoniei si deteriorarii musculare; cresterea amplitudinii de miscare; combaterea posturilor anormale; ameliorarea abilitatilor de autoingrijire; ameliorarea functionala globala.